De ce e bine sa ne tinem copii in brate?

Cred ca orice mamica a trecut prin asta la un moment dat. Atunci cand ai un copil, inca din primele saptamani din viata lui, acesta devine subiect de discutie. Mereu se gaseste cineva sa isi dea cu parerea legat de orice aspect bebelusesc si de multe ori remarcile au de-a face cu tinutul in brate al celui mic. Mamele sau bunicile noastre se fac adesea vinovate de aceasta tentativa de “educare” a noastra, proaspete mamici.

Nu il mai tine atata in brate! O sa fie un rasfatat! O sa vezi tu!

Nimic mai gresit si neadevarat! Bebelusii si mai ales nou nascutii au atat de multa nevoie de apropiere si afectiune, nici nu va imaginati! Caldura mamei sau a tatalui, suflul nostru pe fatuca si capul lor, mirosul si atingerea parintilor il ajuta pe cel mic enorm, ii regleaza respiratia si pulsul, il ajuta sa isi ajusteze temperatura corpului. Aceasta apropiere este in primul rand o necesitate fiziologica a celor mici, insa dincolo de aspectul vital- de supravietuire- ne ajuta pe noi parintii sa cream o legatura afectiva cu ei, ii incurajam sa ne cunoasca si noi la randul nostru descoperim lucruri despre ei si felul de a fi.

In urma unui studiu pe o serie de nou-nascuti prematuri a reiesit ca aceia dintre ei care au primit sustinere afectiva din partea parintilor sau a personalului medical au trecut cu bine peste aceasta perioada dificila sau recuperatorie in cazul in care au avut loc diferite proceduri sau interventii chirurgicale, spre deosebire de cei care nu au fost bagati in seama. Prematurii ce au fost mai degraba ignorati au avut un raspuns diferit, organismul lor a intrat intr-un soi de depresie, nu au luat suficient in greutate. S-a dovedit ca atingerile blande, mangaierile, sustinerea afectiva si contactul skin-to skin au contribuit enorm la dezvoltarea creierului nou-nascutilor.

Atunci cand un bebe este tinut in brate el se simte in siguranta, este in elementul sau alaturi de mama, se linisteste si se odihneste mult mai bine. Un copil iubit nu o sa devina un copil alintat, un copil careia i se da atentie si i se vorbeste cu blandete o sa fie un copil linistit si fericit, in nici un caz rasfatat. Cat sunt mici ei tanjesc dupa timpul, afectiunea si atentia parintilor si atunci cand noi ne daruim intru totul si ei o vor face la fel. Un copil va inflori si se va dezvolta armonios alaturi de un parinte bland si rabdator, tinutul in brate este ceva pe cat de natural pe atat de frumos.

Atunci cand bebelusii nostri patrund in lumea asta ei sunt privati de mediul care i-a gazduit, hranit si protejat pana in momentul nasterii lor. E normal ca acesta perioada sa fie una delicata si ei sa se simta vulnerabili, sa tanjeasca dupa singura persoana pe care o recunosc: mama. E firesc sa fie asa. Locul lor este langa mama, ei simt asta foarte bine si fac orice pentru a fi luati in brate si tinuti aproape. Ganditi-va la reflexul Moro, menit sa ii apere si sa ii ajute pe nou-nascuti sa se adapteze noii lumi. Ei vin gata echipati pentru supravietuire, asadar fiti receptivi la nevoile nou-nascutului si luati-l in brate cand are nevoie de atingerea si afectiunea voastra.

Mamici, tineti-va pruncii in brate pana cand vor fi pregatiti sa isi intinda aripile in lumea asta! Ascultati de instinct si de copil! Veti simti cand e momentul potrivit pentru o imbratisare. Nu va sfiiti sa ii oferiti cat mai multa dragoste si mangaiere celui mic! De multe ori la varsta de 2-3 ani are loc o schimbare si copilul devine mai curajos si mai independent, incepe sa exploreze si sa vrea din ce in ce mai rar in brate, asa ca profitati la maxim de aceste momente cu ei!

Voi cum faceti fata tuturor celor ce vor “sa va invete de bine”? Cum ati reactionat atunci cand ati primit sfaturi bine-intentionate de la rude sau prieteni mai in varsta si cu “mai multa experienta”?

Advertisements