Al doilea Craciun in trei

Viata in familie nu e cum te astepti, e mai tare.

Este al doilea an in care sarbatorim Craciunul in trei. Asa cum spune reclama de la Lidl: viata de familie nu e cum te astepti, e mai tare.

Poate suna generic, dar acel tare chiar nu e atat de cool si fun tot timpul cum pare in filmele marca Hollywood dedicate familiei. Viata alaturi de un toddler e mai dificila decat ma asteptam. Desigur ca merita, asa va spune orice SAHM (stay at home mom) care isi iubeste puiul sincer si fara margini.

Orice provocare sau greutate cu bebe este indulcita de dragalaseniile sale si de acele scurte si fugitive momente cand te ia in brate cu mainile sale mici si pufoase. Sau de clipele cand te cauta disperat noaptea prin pat ca apoi sa ofteze si sa se cuibareasca cu nasul la pieptul tau ca si cand este cel mai safe loc din lumea intreaga. Doar o mamica poate intelege cu adevarat despre ce vorbesc.

Observ pe social media ca sunt multe tinere familii in care parintii nu se lasa coplesiti cu una cu doua si se aventureaza des in calatorii alaturi de cel mic cu masina sau avionul. Este laudabil desigur, insa desi pe fundalul mintii mele se proiecteaza adesea astfel de scenarii pline de noi descoperiri in magica formula de trei, trebuie sa recunosc ca suntem genul de parinti mai cumpatati, ca sa nu spun comozi si putin fricosi.

Craciun 2019 – Bubu la 1 an si 5 luni

Nu toate familiile sunt la fel. Pe cat de mult mi-ar placea sa traim si noi la maxim orice moment in timp ce calatorim si viata sa ne fie permanent o aventura, rolul asta nu ni se potriveste inca. Sunt putine drumurile pe care le-am facut cu cel mic, momentan. Motiv pentru care anul acesta, la fel ca si anul trecut, am preferat sa ramanem acasa de sarbatori alaturi de Bubu. Ne-am culcusit comod pe saltelutele de gimnastica de la Ikea, ce mobileaza jumate de living (aka locul de joaca al lui Bubu) si ne-am jucat lenesi pe jos mai tot timpul.

De Craciun am fost doar noi, desi putin challenging sa ii facem fata lui Bubu. Din fericire in a doua zi de Craciun au venit si ajutoarele (bunicii) in vizita. Astfel am reusit sa ne tragem putin sufletul, lucru care nu se intampla pe cat de des am vrea. Sunt rare momentele in care putem sa ne rupem un pic de langa cel mic, multi parinti stiu prea bine acest sentiment. Dar este important sa o facem, chiar si pentru 5-10 minute zilnic. Un sincer “buna, iubire!” sau un pupic fugitiv poate face minuni. Noi mamicile ne afundam adesea in treburi casnice sau bebelusesti si uitam ca taticii se pot simti singuri si ei. La fel ca si noi.

Pot spune ca suntem printre cei norocosi care se iubesc sincer si au intemeiat o familie din dragoste, iar nu din alte motive. Ma uit mai mereu in jur. E drept ca ne-am inconjurat cu cateva cupluri asemenea noua. Dar in cercul noatru sau al parintilor am vazut destule situatii cand un el si o ea au ajuns impreuna din motive cat se poate de ciudate, sau ca rezultanta a unei relatii nereusite. E drept ca o nebunie a tineretii se poate transforma extrem de usor intr-un “pentru totdeauna” trist sau nereciproc. Nu ar trebui sa fie asa, dar asa stau cateodata lucrurile pentru cei ce nu au stiut sa zica nu la momentul potrivit.

Craciun 2019 – Bubu la 1 an si 5 luni

Sarbatorile sunt adesea momente de introspectie si reflexie. Nu doar a propriei relatii, ci si prin prisma celor din jur. E un mod de a invata si prin comparatie cred ca ajungem sa distingem mai clar binele de rau si da-ul de nu. Ne setam limite peste care nu le vom incalca si lucruri pe care nu vrem sa le trecem cu vederea daca se vor ivi si in relatia noastra. Pana la urma si un contraexemplu e un exemplu bun de studiat si din care putem invata multe. Un studiu de caz, daca vreti.

Primul Craciun – Bubu la 5 luni

Multe s-au schimbat in viata noastra de cuplu de cand suntem parinti, pana si dragostea dintre noi e altfel. E mai mare, mai profunda si intre noi creste acum un pui mic. Un mic al meu si un mic al lui, un migdaluta al nostru.

Anul trecut pe vremea asta era un cocolos de dragoste care nici nu putea sta singur in fundulet. Acum il alergam prin casa si dam ture in jurul bucatariei cu el de mana. Ne arata avioanele pe cer si ne striga pe noile noastre nume: mama si tatico. Uneori mamae si tatae, pentru ca ii place cum suna si crede ca inseamna acelasi lucru.

Primul Craciun – Bubu la 5 luni

Viata alaturi de Bubu e dulce dulce, uneori dulce-amara cand ne apuca dorul de vechile noastre vieti neperturbate de un mic tsunami iubibil. Dar gandurile acestea melancolice le scuturam atat de repede atunci cand niste brate mici ne cauta si se agata asa de tare de picioarele noastre.

Cu siguranta nimic nu mai e la fel ca acum 3 Craciunuri sau 4 sau 5. Insa aici este frumusetea vietii de familie. Viata fara copil pare atat de ireala acum, ratacita undeva departe, intr-o epoca distanta. Nu ne inchipuim viata fara Bubu. Si nici nu am vrea.

E dulce viata cu Bubu.

Advertisements